Les Idées blaireaux et The Badger Ideas

Ideile bursuce (după o idee de W.H.Auden)

Iulian Băicuș

Titlul acestui poem, ca o ferigă albă

După ferigă sar punctele, punctele, ca şi cum feriga cea albă

şi-ar fi întins pe sub pământul foii rizomii

Din atlasul de botanică al mamei, din inima ferigii

Vor răsări, una cîte una, Ideile bursuce.

Cu blaniţa scăpărînd, sapă în vizuinile creierului

Îşi caută rădăcini, tot mai adînc, poate în subconştient sau chiar mai departe

Cuibărite în şanţul dintre două circumvoluţiuni, aproape moarte

Botul lor rece scurmă în materia cenuşie

Apoi ascultă vulpile gînduri pe dealurile

din poemul englezului William H. Auden, Thought Fox

Pe care ogarii cenusii nu se pot reţine să nu le alerge.

Fiecare cuvînt e un mesteacăn în pădurea cea albă

Din filmul fratelui meu polonez Andrej Wajda

Şi-ntre cuvinte se întind arhipelaguri de insule

pe care tipografii le numesc blancuri .

Cea mai scurta definiţie a poeziei este groaza de blancuri.

Aceasta beţie de cuvinte care ne mântuie, aceasta intoxicaţie cu zaţ şi linotip

Şi dorinţa de a spune nimicuri, de a spune Nimicul.

Ideile bursuce intră în vizuina săpată

în această zăpadă a foii, în locul deja pregătit,

Şi-au aşternut un strat de ghinde albe-n scorburi

şi în caietele studenţeşti, pe foi veline,

Unde îngheaţă stupide ideile altora, tolomace, bolnave,

Lepădînd blănurile galbene într-un somn hibernal,

Descuamîndu-se, părăsindu-şi pupele, pentru a deveni fluturi de noapte.

Între coperțile albe a murit un gîndac de bucatarie

Deasupra unui vers din Eminescu în care se vorbea despre moartea

universaliilor.

Bietele tale caiete, caracude acoperite, cu un scris mărunţel, uşor aplecat

spre dreapta se desfac din capsele lor ruginite

Şi-n ele ca în bănci de organe, în borcanele cu formol

S-au conservat visele mele din Xanadu.

Ideile bursuce adorm, sub ferigile albe la umbra copacilor albi

Sunt spaţiile tot mai mari,tot mai albe , tot mai cuprinse de blanc,

(Tot mai frumoasă eşti, Blanche!)

Pe ochiul care le citeşte s-a întins cataracta

şi nici nu-şi dădeau seama, când, prin somn

Mureau cu un ţipăt, deveneau invizibile

Ca o familie de bursuci înghiţiţi, pe nerăsuflate, de o vulpe.

Şi se plimbă, prin aceleaşi caiete, ca nişte pensionari

Sub umbrelele lor japoneze, de hârtie

Cîteodată vulpile gînduri mai povestesc despre ele

Iar din lungul tau poem n-a mai ramas decît feriga din titlu

Pentru ca tot ce n-a distrus blancul, au înfulecat vulpile gînduri.

Finalul acestui poem, ca o ferigă albă.

Les idées blaireaux ( après un idée de W.H.Auden, Thought Fox  )

Le titre de ce poème, comme une fougère blanc.

Après fougère saut les points, les points, comme la fougère blanc

seraient portées en vertu de la feuille de rhizomes broyés.

De l'Atlas du Botanique de ma mère, de la coeur de fougère

Ils surgissent, un par un, les idées blaireaux.

Avec leur Fourrures refugie dans des terriers creusés du cerveau

Cherche ses racines plus profondément, peut-être aux Inconscient, ou encore

Niché dans la rainure entre deux circonvolutions, près de la mort

Avec leur museau froid creusé dans la matière grise

Alors écoutez soigneusement les cris de le renards sur les collines

Dans le poème de l’anglais William H. Auden, Thought Fox

Sur les lévrierss gris ne peut pas les retenir de ne pas courir apres.

Chaque mot est une forêt de bouleaux blancs qui acte

Dans le film d'Andrej Wajda, mon frère polonais,

Étirer entre les mots et les archipels des îles

Qui les ouvrier en imprimerie appellent blancs.

La définition la plus courte de la poésie est la horreur de blancs.

Ces mots ivres qui nous sauvent, ce motif d'intoxication avec marc de café et avec linotype

Et le désir de dire des bêtises, de dire quelque chose.

Idées entrer dans le terrier creusé du blaireaux

Dans cette feuille de neige et ocupe une place déjà préparé,

Leurs glands jonchées de blanc - n creux

Sur mon cahiers des élèves, sur des feuilles velin

Où se fige idées stupides des autres, maladroit, malade,

Rejetatnt leur fourrure jaune dans le sommeil de l'hiver,

En Bourbiant la feuilletée, laissant leurs chrysalides de devenir papillons de la nuit .

Entre les couvertures blanches un cafard est mort

dessus d'une ligne de Eminescu qui a parlé de la mort d’universaux.

Votre pauvres cahiers, des poissons couvert de lettres minuscules, légèrement pliés

déplier droit dans leurs agrafes rouillées,

Et dans les banques d'organes dans des bocaux de formol

ont été conservés mes rêves,du Xanadu .

Les Idées blaireaux dorment sous les les fougères blanc, sous les arbres blanc

Sont des espaces de plus en plus blanc, plus couverts par le vide

( Plus vous êtes belle , Blanche ! )

L'œil qui lit et tendit la cataracte

et n'étaient pas non plus au courant, quand le sommeil

Décédé avec un cri, devenir invisible

Pour une famille de blaireaux dévorés a bout de soffle par un renard.

Et marcher dans les mêmes livres, comme certains de personne en retraités

Sous leurs parapluies du papier japonais

Parfois, raconte une histoire sur les renards pensivement

Et par votre poème tres tres long, il ne restait plus qu la fougère du titre 

Parce qu'il détruit tout blanc, ils dévoraient les renards pensées .

Fin du poème, comme une fougère blanc.

The Badger Ideas ( after an idea of W.H.Auden, Thought Fox )

The title of this poem, as a white fern

After the fern jump the points, the points , as the white fern

would be laid under ground of sheett the rhizomes

From the atlas of Botany belonging to my mother, from the hert of the ferns

They spring up, one by one, the badgers ideas .

With their furs burning bright, they dug in the burrows of the brain

Searching their roots more deeply, perhaps in the Subconscious, or even further

Nestled in the groove between two circonvolutions, near death

With their cold muzzle dug into gray matter

Then listen thoughtfully foxes on the hills

In the British poet William H. Auden poem Thought Fox

Even the gray hounds can not retain them not to run.after them

Each word is a white birch forest that

From the movie of my twin Polish brother Andrej Wajda

Stretch between words and an archipelagos of islands

which printers call blanks .

The shortest definition of poetry is the horror of blanks .

This drunken words that save us, this intoxication with coffee grounds and linotype

And the desire to say nonsense, to say anything.

The Badger Ideas enter the burrow and dug further

In this snow sheet in place already prepared ,

Their acorns strewn with white - n hollows

And my student notebooks, on sheets of velin paper

Where freezes stupid ideas of others, clumsy and sick ,

denied their yellow furs for the winter sleep

the flaky , leaving their pupae to become the beutiful night butterflies .

Between the whits covers sits a dead cockroach

Over a verse of Eminescu that talked about death of universals .

Your poor notebooks, carp covered with tiny writing , slightly bent

To unfold right in their rusty staples

And in them as in the organ banks or in jars of formalin

Were preserved my dreams from Xanadu.

The badgers Ideas sleep under the white trees, under the white ferns

Are growing spaces, more white , more covered by blank

( More beautiful you are, Blanche ! )

The eye that reads and stretched cataracts

and nor were aware, when they sleep

Died with a shout, become invisible

As a family of badgers devoured by a fox.

And walking through the same books, as some people retired

Under their umbrellas made of Japanese paper

Sometimes tell a story about them thought-foxes

And  from your long, long poem along he remained only fern fro its title

Because everything that hasn’t been destroyed by the  blanks, was gobbled up by the thought-foxes.

End of the poem, as a white fern.

P.S. Pour raisons qui tient de lois de reproduction(copy-right) je ne peut pas reproduire ici le poeme du W.H.Auden mais je vous recommende chaleuresment, il este l'intertexte de mon poeme postmoderniste.